Afectand in jur de 5% din populatia lumii, sindromul de tunel carpian este cea mai frecventa neuropatie de compresie la nivelul membrului superior, manifestandu-se prin amorteala, furnicaturi si durere in degete si mana.
Boala este provocata de compresia nervului median in tunelul carpian, acesta fiind un pasaj mic aflat in incheietura mainii. Orice factor care determina cresterea in volum a structurilor din tunelul carpian sau ingustarea acestui pasaj poate sa puna presiune asupra nervului median si, astfel, sa duca la aparitia simptomelor specifice de sindrom de tunel carpian.
Afectiunea poate interfera cu capacitatea de a folosi mana si incheietura mainii. Deoarece este o boala progresiva, ce duce spre agravare, trebuie tratata imediat ce apar primele simptome.
Din ce cauza apare sindromul de tunel carpian?
Sindromul de tunel carpian rezulta din ingustarea spatiului din tunelul carpian, acest lucru putand avea diferite cauze. Cand acest pasaj se ingusteaza, nervul median poate fi comprimat. Cu toate acestea, multe cazuri de sindrom de tunel carpian nu au o cauza specifica. Pentru multi pacienti, cauza bolii este incerta. Cu toate acestea, oricare dintre urmatoarele pot fi un factor contributiv:
- Miscarile repetitive ale mainii si incheieturii mainii;
- Bolile articulare sau osoase (artrita reumatoida sau osteoartrita);
- Modificarile hormonale sau metabolice (sarcina, menopauza, bolile tiroidiene sau obezitatea);
- Modificarile nivelului de zahar din sange (diabetul zaharat de tip 2);
- Alte afectiuni sau leziuni ale incheieturii mainii (entorsa, luxatie, ruptura, etc.).
Expertii sustin ca si genetica poate fi un factor ce poate duce la aparitia sindromului de tunel carpian. Unele persoane, pur si simplu, se nasc cu un tunel carpian mai mic, avand astfel riscul mai mare de a se confrunta cu aceasta maladie.
Cum se manifesta sindromul de tunel carpian?
De obicei, simptomele sindromului de tunel carpian incep treptat. Poate exista amorteala, furnicaturi sau senzatie de arsura in primele patru degete ale mainii. Ulterior, apare durerea, care tinde sa fie mai prezenta noaptea.
Simptomele pot include, de asemenea, slabiciune in mana si tendinta de a scapa obiecte si senzatie de degete umflate (desi acestea nu par a fi umflate).
Fara tratament, simptomele vor deveni mai frecvente si mai severe. Va aparea o senzatie de “soc” ocazional la nivelul degetelor. Amorteala in zona afectata poate deveni constanta, ceea ce face mai dificila strangerea pumnului.
Apoi, muschii mainii se vor atrofia, iar durerea va fi tot mai intensa si mai prezenta.
Nervul median poate incepe sa-si piarda functia, ceea ce duce la:
- impulsuri nerovase mai lente;
- pierderea sensibilitatii in degete;
- o pierdere a fortei si a coordonarii, in special a capacitatii de a folosi degetul mare pentru a ciupi, ceea ce face dificila manipularea obiectelor mici;
- leziuni permanente si pierderea functiei mainii;
- incapacitatea de a distinge cald si rece prin atingere.
Complicatiile sindromului de tunel carpian sunt mai putin frecvente, dar amorteala si durerea pot deveni permanente daca boala nu este tratata corect.
Cum se trateaza sindromul de tunel carpian?
Sindromul de tunel carpian tinde sa inceapa lent si sa se agraveze in timp. Inceperea devreme a tratamentului insa ofera de obicei rezultate mai bune si o recuperare mai rapida.
Exista mai multe optiuni disponibile pentru tratarea sindromului de tunel carpian, metoda cea mai potrivita fiind aleasa de catre medicul de mana in functie de severitatea simptomelor, de varsta si de starea generala de sanatate a pacientului.
In cazurile in care simptomele sunt usoare pana la moderate, tratamentul poate consta in purtarea unei atele pentru incheietura mainii, administrarea de medicamente antiinflamatoare, injectii locale cu corticosteroizi si fiziokinetoterapie.
Daca, insa, boala este deja in stadiu avansat sau daca tratamentul conservator nu este eficient, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru Sindromul de tunel carpian. Aceasta consta in sectionarea ligamentului ce acopera tunelul carpian in vederea largirii calibrului canalului si eliberarii astfel a nervului median de sub presiune.