Escarele, numite și leziuni de decubit, sunt una dintre acele probleme medicale care, deși par simple la prima vedere, ascund o complexitate uriașă. O escară nu este o simplă rană cauzată de statul prea mult într-o poziție. Este o întreagă furtună de factori – circulație deficitară, presiune constantă, nutriție inadecvată, igienă precară. Dar poate cel mai periculos aspect legat de escare nu este rana în sine, ci ideile greșite care circulă în jurul tratamentului lor. Și, crede-mă, sunt multe.
Tratezi escarele? Uită de mituri!
E ușor să cazi în capcana sfaturilor din popor sau a celor auzite pe la colțul spitalului. Doar că uneori, tocmai aceste „leacuri” agravează situația.
„Lasă rana să respire.”
Poate ai auzit asta. „Las-o descoperită, se usucă și se vindecă mai repede.” Din păcate, în cazul escarelor, exact opusul este adevărat. O rană expusă la aer, în special una adâncă sau infectată, e vulnerabilă. Poate părea că se usucă, dar în realitate, țesutul viu se deshidratează, regenerarea încetinește, iar riscul de infecții crește.
Un tratament escare corect presupune un mediu umed controlat, cu pansamente speciale, care să stimuleze procesul natural de vindecare. Tehnologia medicală actuală nu mai lucrează contra naturii, ci cu ea.
„Pune miere, praf de cafea, cremă de gălbenele.”
Tratamentele empirice au farmecul lor – dar nu și atunci când miza este sănătatea. Mierea medicinală, sterilizată și aplicată corect, are într-adevăr proprietăți antimicrobiene. Dar nu e aceeași cu cea din borcanul din bucătărie.
Cafeaua? Este abrazivă, poate răni și mai mult țesutul. Iar crema de gălbenele poate bloca drenajul și favoriza infecțiile. Folosite fără o evaluare medicală, aceste „remedii naturale” pot face mai mult rău decât bine.
Escara nu este doar o rană superficială.
O altă concepție greșită e că escarele sunt simple tăieturi sau julituri care se vindecă în câteva zile. În realitate, vorbim despre leziuni care afectează uneori până la os.
De ce nu trece cu „ceva simplu”?
Pentru că în spatele unei escare este adesea:
- o tulburare circulatorie severă;
- o imobilizare prelungită;
- deficite nutriționale;
- infecții sistemice sau locale;
- o igienă dificil de gestionat în cazul persoanelor cu paralizii.
Așadar, tratamentul nu se rezumă la aplicarea unei creme. Este un întreg protocol care include evaluare medicală, îngrijire zilnică atentă, schimbarea poziției pacientului, nutriție adaptată și, uneori, chiar intervenții chirurgicale.
Infecțiile nu se văd mereu.
Poate crezi că o rană infectată ar trebui să doară, să fie roșie sau sa supureze. Adevărul este că, în multe cazuri, infecțiile profunde nu au semne evidente la exterior. Mai ales în cazul pacienților cu diabet, demență sau tulburări neurologice, organismul nu reacționează „clasic”.
Febra, confuzia bruscă, agitația sau chiar o scădere inexplicabilă a tensiunii pot indica o infecție gravă, chiar dacă rana pare „curată”.
Tocmai de aceea, tratamentul escarelor nu este niciodată doar local. Analizele de sânge, uneori imagistica sau cultura bacteriană sunt parte din rutină.